Declarație politică NU exploatării cu cianură la Roşia Montană

Parlamentul României

Camera Deputaţilor

Grupul Parlamentar al Partidului Conservator

Declarație politică

NU exploatării cu cianură la Roşia Montană

Roşia Montană, efortul constant al societăţii civile de a salva această valoare a Apusenilor şi datele ştiinţifice furnizate de Academia Română, de cercetători români, mă aduc astăzi în faţa dvs. pentru a-mi face publică opinia vizavi de acest subiect fierbinte.

Înainte de toate, în Parlamentul României sunt un fiu al Ardealului, fapt pentru care nu pot rămâne pasiv la intervenţiile propuse de proiectul RMGC. Este vorba despre cel mai mare proiect de exploatare auriferă la nivel mondial.

Se doreşte escavarea a 500 milioane de tone de steril, ceea ce înseamnă că 4 masive muntoase: Cârnic, Cetate, Orlea şi Jig vor fi rase de pe faţa pământului cu ajutorul a 10 tone de dinamită/zi ! Rezultatul va fi un crater cu diametrul de cca. 8 km, utilizarea a 13.000 tone de cianuri de sodiu/an pentru prelucrarea şi extragerea aurului, adică ne vom pricopsi cu un iaz de decantare cu o suprafaţă de cca. 600 ha, conţinând peste 200 milioane de m³ de cianuri şi metale grele. Intervenţiile proiectului şi inversiunea antropică de mediu pe care am putea să o autorizăm în zonă va duce la modificarea tuturor proceselor morfogenetice locale. Mai concret, se va crea acolo un fond propice pentru inundaţii, eroziune, alunecări masive de teren etc., fenomene incontrolabile care reprezintă un pericol real pentru zonele învecinate şi pentru siguranţa barajului de la lacul de decantare propus. Cine şi ce ne legitimează să autorizăm o astfel de intervenţie mutilatoare atât pentru mediu, cât şi pentru viaţa celor ce trăiesc în zonă?

Cianura stagnantă în iazul de decantare este re-emisă în aer sub formă de acid cianhidric, care se ataşează de particulele de praf şi rămâne în atmosferă între 1 şi 3 ani, în timp ce lacul de cianura va reprezenta un pericol permanent pentru secole de acum încolo. În cazul în care barajul va ceda sau lacul se va deversa din orice motiv, cei 6200 de locuitori ai Abrudului  sunt condamnaţi la moarte sigură, având o soartă asemănătoare cu cei din Pompei, iar oraşul Câmpeni ar deveni de nelocuit, deci alţi aprox. 7000 oameni ar trebui relocaţi. În contextul fenomenelor climatice extreme din ultimii ani şi ţinând cont de faptul că Munţii Apuseni nu sunt o regiune tectonică stabilă, nimeni nu poate da asigurări că accidente nu se vor produce; nu mai vorbesc despre faptul că,  într-un relief profund modificat de om, alunecările de teren sunt aproape sigure.

Aceste riscuri ar fi eliminate prin exploatarea în subteran, fără cianură, însă aşa exploatarea ar dura mai mult, iar RMGC nu pare dispusă la o astfel de abordare.

Trebuie să fac cunoscute şi alte costurile de patrimoniu în cazul autorizării acestui proiect, şi anume:

-         2064 de proprietăţi anulate

-         975 case distruse, dintre care 41 de patrimoniu

-         2000 de persoane relocate

-         7 biserici demolate, dinamitate sau acoperite de lacul de cianură

-         11 cimitire strămutate

-         galeriile trapezoidale romane, unicat în lume

-         2 monumente ale naturii distruse: Piatra Despicată şi Piatra Corbului

-         o rază de 25-30 km pe care vor fi destructurate habitatele, în 27 de arii naturale

-         235 ha de pădure şi fauna aferentă şterse de pe faţa pământului, la fel 12 ha de râuri şi lacuri şi 740 ha de fânaţe,

Toate acestea pentru un număr de locuri de muncă, că sunt 600 sau 1000 sau 2000!, dar doar pentru 16 ani, cât este perioada de exploatare estimată. Ori, cu voia lui Dumnezeu, viaţa nu se va sfârşi pentru cei din zonă peste 16 ani. Ce se va întâmpla cu acei angajaţi după cei 16 ani, ce se va întâmpla cu copiii şi nepoţii lor, ce va fi Roşia Montană peste 16 ani ?

Cu siguranţă nu aceasta este viziunea mea în ceea ce priveşte dezvoltarea durabilă a zonei Roşia Montană. Este foarte adevărat că locurile de muncă sunt cele care permit dezvoltarea unei zone, creşterea nivelului de trai al populaţiei, creşterea stimei de sine (şi enumerarea poate continua). Dar cred că soluţiile pentru Roşia Montană sunt altele. Roşia Montană are un peisaj natural, antropic şi cultural unic, fiind una dintre locaţiile cu cele mai multe situri istorice din Transilvania. Are 51 de monumente istorice, dintre care 7 de valoare naţională şi universală, în cadrul judeţului Alba fiind depăşită doar de Alba Iulia. Sunt susţinătorul fervent al faptului că Roşia Montană îndeplineşte toate criteriile pentru a fi declarată sit UNESCO, iar includerea pe lista UNESCO este susţinută de ICOMOS (Consiliul Internaţional al Monumentelor şi  Siturilor), Academia Română şi cele mai mari universităţi din ţară, dar blocată, se pare, chiar de către autorităţile locale şi Ministerul Culturii.

Preţul ce trebuie plătit pentru locurile de muncă create temporar de RMGC este prea mare ! Va trebui să plătim cu o comunitate îmbătrânită, cu tendinţa de a părăsi zona la încheierea exploatării, cu un număr crescut de probleme de sănătate în zonă şi în ariile de influenţă naturală, cu depopularea zonei, datorată în primul rând exproprierilor presupuse de proiect, cu costuri generate de încetarea altor activităţi economice în zonă precum şi cheltuieli enorme pentru mediu şi mentenanţa la baraj, pentru că lacul de cianură va trebui securizat ad infinitum et ultra.

Pentru Roşia Montană există alternative, dacă ar fi să amintesc doar:

- dezvoltarea turismului (aici reamintesc că introducerea Roşiei Montane pe lista UNESCO ar putea duce la creşterea impresionantă a numărului de turişti, iar însuşi eşecul proiectului poate genera o publicitate masivă, Roşia Montană putându-se transforma într-un simbol al activismului civic, unde să se organizeze workshop-uri, seminarii sau festivaluri),

- exploatarea raţională a lemnului (ca ramură complementară), ori

- creşterea animalelor în ferme moderne,

aşa cum nu exclud nici mineritul prin exploatarea în subteran, fără cianuri.

Intervenţia post factum a Parlamentului ori Guvernului României, după ce răul va fi fost autorizat ori chiar făcut, va fi sterilă şi lamentabilă. De aceea, sunt determinat să susţin deciziile preventive în ceea ce priveşte Roşia Montană şi, în consecinţă, nu voi susţine proiectul de exploatare minieră pe bază de cianuri propus de Roşia Montană Gold Corporation (RMGC).

10 septembrie 2013                    Deputat PC Mircea Vicenţiu IRIMIE