Preotul turdean CĂLIN VASILE HĂRȘAN a trecut la cele veșnice

S-a născut la data de 12 iunie 1975  în municipiul Turda, jud. Cluj, din părinții Vasile și Maria. A absolvit Școala Generală Nr. 4 (azi Școala ”Andrei Șaguna”), apoi și-a luat bacalaureatul la Liceul ”Dr. Ioan Rațiu” Turda. Este licențiat al Facultății de Teologie Ortodoxă (Secția Pastorală) din cadrul Universității 1 Decembrie 1918 din Alba Iulia, sesiunea februarie 2004.

S-a căsătorit în data de 15 septembrie 2001 cu tânăra Ana Ioana Bota din Turda, de profesie asistent medical, Dumnezeu binecuvântând căsnicia lor cu trei odrasle: Bogdan Iustin,  Teodora Ioana  și Andreea Maria.

A fost hirotonit preot de către IPS Andrei, Arhiepiscopul Alba Iuliei, la data de 12 decembrie 2001, pentru Parohia Șardu Nirajului, Protopopiatul Târgu Mureș, jud. Mureș. Aici, a reușit cu mari eforturi, să întreprindă reparații ample la casa parohială.

Începând cu 01 februarie 2005 este transferat la cerere în Parohia Petreștii de Sus, cu filiile Petreștii de Mijloc și Borzești din Protopopiatul Turda, Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului.

A obținut definitivatul în preoție la Facultatea de Teologie Ortodoxă Română din Cluj Napoca, sesiunea iulie 2006.

A fost membru al Coralei Preoților Turdeni condusă de Pr. Sebastian Zăhan.

A fost distins cu titlul de iconom de către IPS Bartolomeu Anania, hirotesia fiind oficiată de PS Vasile Someșanul  la data de 25 noiembrie 2010, la sărbătoarea Sf. M. Mc. Ecaterina, cu prilejul resfințirii bisericii din Petreștii de Sus.

Începând cu data de 01 decembrie 2010 a fost numit de către Preasfințitul Părinte Timotei, Episcopul Spaniei și al Portugaliei, preot paroh al Parohiei ”Sf. Ierarh Iosif Mărturisitorul” din Portimão, Protopopiatul Lisabona, Portugalia.

”A venit ca un adevărat apostol !”, mărturisește unul dintre primii membrii ai comunității românești din zona de sud a Portugaliei, vorbind despre părintele Călin Hărșan. Aici a desfășurat o intensă activitate misionară, fiind cel dintâi păstor al parohiei pe care a coagulat-o în jurul Altarului străbun, în condițiile deosebit de grele ale începuturilor, cu multe provocări pastorale, pe un teren îmbibat de un climat canonic ambiguu. A luat practic totul de la zero: fără biserică, fără locuință parohială și fără un cadru instituțional care să-i creeze premizele lucrării sacerdotale,  firească poate pentru cei de acasă, dar atât de greu de realizat în Diaspora. A simțit din plin gustul amar al străinătății, într-o o societate europeană secularizată, acceptând tăcut - alături de minunata sa familie - multe privațiuni și neputințe omenești.

Cu toate acestea, înalta calitate umană, nevinovăția sufletească și dragostea de a-L sluji pe Domnul Hristos, peste care s-au adăugat plenar râvna apostolică și dorul de a câștiga suflete pentru Împărăția Cerurilor, l-au făcut extrem de iubit și apreciat în sânul comunității românilor stabiliți în această țară din Peninsula Iberică. A pus bazele unei excelente colaborări cu autoritățile portugheze, dar și cu Ambasada și Consulatul României din Lisabona.

(În treacăt fie spus, îmi amintesc nostalgic cum i-a crescut inima cât o zare când - în decembrie 2011 - colegii turdeni din Corala Teofilos l-au colindat acolo, aducându-i prin borangic de datini sacre, miros candid de iarnă românească !)

A făcut demersuri susținute la Episcopia Catolică de Algarve cu sediul în Faro, pentru a obține pe seama parohiei ortodoxe dreptul de folosință gratuită pe 25 de ani a capelei San Joäo (Sf. Ioan Botezătorul) din Lagos, aproape de Portimao. Eforturile conjugate i-au  fost răsplătite, contractual de concesiune fiind semnat, iar slujbele noastre se oficiază azi în acest locaș de închinare. A avut bucuria ca la Rusaliile anului 2013 - în ultima vizită la bunii săi credincioși - să slujească aici, împreună cu predecesorul său, deja instalat. Apostolatul său își înmugurea primele roade.

Suferința trupească își manifestă colții nevăzuți, ceea ce l-a făcut să se întoarcă în țară, la vatră, fiind numit de către IPS Arhiepiscop Irineu al Alba Iuliei - la propunerea Arhim. Vasile Crișan - preot slujitor la Mănăstirea Sf. M. Mc. Dimitrie din Dumbrava, com. Unirea, jud. Alba. După o cruntă și îndelungată luptă cu boala nemiloasă ce i-a măcinat lent trupul, a trecut în lumea celor drepți la Spitalul Municipal din Turda, împăcat cu toți, spovedit și împărtășit cu Hristos cel Euharistic.

Potrivit dorinței sale, din biserica nouă a așezământului monahal de la Dumbrava - ce  i-a fost ca a doua familie - a fost prohodit în data de 5 august 2016 de un sobor impresionant de preoți și diaconi, în frunte cu Întâi-stătătorul Arhiepiscopiei de Alba Iulia, Înaltpreasfințitul Părinte Dr. Irineu Pop. În predica rostită la finalul Slujbei de înmormântare a preoților, ierarhul a elogiat sublimitatea preoției sacramentale, adresând totodată cuvânt de mângâiere familiei greu-încercate.

După rânduială, sicriul cu trupul neînsuflețit al bunului părinte Călin Hărșan a fost purtat pe umeri de colegii preoți în  tradiționala procesiune în jurul bisericii, în dangătul tânguitor al clopotelor. Apoi, a fost așezat spre odihnă veșnică întru așteptarea Învierii de obște în cimitirul din incinta mănăstirii, cu fața spre jertfelnicul la care a liturghisit de atâtea ori, străjuit de-a dreapta de un mesteacăn tânăr, cu frunzișul verde.

O rugă șoptită în bob de lacrimă, o lumânare de ceară curată și o floare a recunoștinței. Iar peste toate, pentru fratele nostru Vasile-Călin preotul, candela aprinsă a neuitării.

Domnul Vieții să-I facă parte de lumina cea neînserată a raiului ceresc !

Pr. Dorin Sas

Parohia ”Sf. Mărturisitori” Valdemoro, Spania.